Căldura utilizată în procesul de tăiere este generată de o reacție chimică între oxigenul care curge printr-o bară metalică și metalul din structura barei. Combustibilul propriu-zis este carbonul din aliajul din compoziția barei care arde, reacția fiind întreținută de un oxidant (oxigenul este cel mai comun agent oxidant).

Reacția chimică între bara de metal (carbon) și oxigen (oxidant) se poate iniția printr-un arc electric generat de o baterie de 10 V sau de un aparat de sudură standard. Bateria se utilizează cu precădere în șantiere sau locații fără acces la energie electrică.

Reacția exotermă ce are loc între metal și oxigen arde, topește sau vaporizează metalul, betonul, neoprenul sau orice alt material. Datorită temperaturii ridicate asociate acestei reacții chimice, lancea termică se poate utiliza și sub apă. În mediul subacvatic, una din aplicațiile tipice este tăierea structurilor de metal ale navelor care se dezmembrează.

Aplicațiile tipice în care se utilizează cu succes lancea termică sunt:

1. șantierele de construcții
   • tăierea armăturilor (e.g. în lucrări de demolare nedestructive)
   • tăierea țevilor de mare capacitate sau foarte groase (e.g. schimbătoare de căldură)
2. ruinele clădirilor post-cutremur, pentru acces la sinistrați
   • tăierea fără vibrații a betonului
   • tăierea fără vibrații a oricăror elemente de fier
3. șantierele navale
   • tăierea corpului navei (chilă, etravă, etambou, carlingi, stringheri, cârmă, bordaj, punte etc), sub apă sau în aer liber
4. unitățile de descarcerare (pompieri)
   • tăierea caroseriilor mașinilor avariate
5. unități de reciclare sau prelucrare a fierului vechi